NICU VATAFU , mama mea , mamica mea s-a dus …. in ceruri

Am sufletul greu si mana tremuranda , incerc sa scriu despre despartitea de mamica mea si deja de la primele cuvinte plang . Este a nu stiu cata incercare de a aborda acest subiect dar pana acum de fiecare data efectiv parca uitam literele alfabetului  si mintea o lua aiure catre copilarie , catre tinerete  cu imagini si amintiri alandala . Si acum imaginile , amintirile se rostogolesc neclare ca timp si importanta , dar o sigura imagine , una singura este ca un fir rosu indiferent de varsta mea , care leaga totul si toate  .  O aud , o vad si acum ; mandria si fericirea din copilaria mea , atunci cand mama , mamica mea iesea la poarta , acolo in Radovanu natal  si ma striga de la joaca de copil  ” Nicusor , hai la masa mamica ” .  Da , mama mea a gatit la pirostreie , a gatit  la oala de lut , a gatit  la plita cu coceni , a gatit  la aragaz , a gatit cele mai simple , cele mai bune si gustoase mancaruri , cea mai buna mamaliga , cele mai bune ochiuri , cea mai buna piftie , cele mai bune sarmale  , cel mai bun ostropel  si mereu dezmierdate cu  acelasi  ” Nicusor , hai la masa mamica  ” .  Plang , nu pot sa ma abtin , dar nu ma opresc din redat  amintiri , o ce amintiti frumoase  . Cat de frumoasa este amintirea primei batai incasate de la mama atunci cand m-a  gasit cocotat , impreuna cu Titi lui Martalog , pe marginea unei rape si a tinut-o numai in ” bravo mamica ” pana m-am rostogolit si am ajuns jos , mandru nevoie mare , la picioarele ei , cand m-a vazut ajuns teafar si nevatamat, atunci sa vezi bataie la fundul meu . O , Doamne o vad si acum cum radea infundat in pumni , atunci cand eu aveam 6 ani  iar  unchiul meu Gheorghita care avea 20 de ani  si ca un  ” nemernic ” mi-a furat izmenele abia terminate de mamarea  si a fugit cu ele in privalul din spatele curtii , eu tipama ca asta nu se mai intoarce acasa decat dupa ce le poarta el . Cravata de pioner , cat de tare am fugit cu ea pana acasa sa ma vada mama .Prin fata ochilor vad imaginea ei fericita atunci cand am reusit la facultate  , vad fericirea ei cand l-a luat pentru prima oara in brate pe fiul meu Andrei si aud cuvintele  ”  manca-l-ar mamaia ” , cuvinte cu care l-a intampinat apoi toata viata ei – manca-l-ar mamaia ,  . Viata a avut si multe greutati pentru mama mea , acum la batranete repeta mereu , am facut trei case in trei parloage , da asa este  insa oriunde a locuit mamica mea a umplut curtea cu flori , cu legume si pasari  , acum plang puternic si in cap aud bubuind vocea si plansetul  unei vecine venita cu multe  flori si lumanari la priveghiul mamei mele  . Nu stiu cum o cheama pe aceasta femei dar cu limbajul ei simplu a spus esenta despre mama mea  ” Fa fodoalo fa cat iti placeau tie florile , fa fodoalo fa cat de mult ai muncit tu , fa fodoalo fa cum ai facut tu cu manutele tale mici trei case  ” . Saru’ mana scumpa doamna  nu stiu cum va numiti dar in cateva cuvinte  ati spus mai mult decat mine despre mama mea  …. fa fodoalo fa … , fa fodoalo fa  …. . Gata plang de nu mai pot , mama mea a fost  ”  o  FODOALA ” acolo la mine la Radovanu  . Sa-i fie tarana usoara .

Le spun saru’ mana celor doi preoti  din sat, le multumesc  ,verilor si verisoarelor  ; Aurica , Geta , Rinel, Aurel , Carmen , Viorica cu Aurel , Petruta , Fanicuta , nepotului Vali, unchiului Georghita cel cu izmenele din copilarie , matusilor Mita si Ioana , multumesc  parintelui Daniel , multumesc prietenului Ovidiu Topala  . Toti m-au sprijinit cu suletul si cu  fapta in acele clipe grele . Si pentru ca viata e viata , cu bune si cu rele  ,le mentionez si pe cele rele , mama mea a mai avut un fiu care fiu desi locuieste acolo la Radovanu intr-o casa facuta de mama mea cu mainile ei mici nu a venit la inmormantarea ei .

Pe 8 martie de ziua femeii am scris , prima femeie pentru mine este si va fi mama mea mamica mea care acum este sus in cerurii .

Mama mea , mamica mea asa analfabeta cum era bubuia de matematica . O sa va povestesc intalnirea dintre cele zero clase ale mamei mele si profesorul universitar doctor docent in probabilitati matematice Veronica Burlacu .

Scena se petrece undeva prin anii ’78 -’79 in Piata Ramnicu Sarat din Bucuresti  , mama in spatele unei tarabe cu legume si zarzavaturi vinde unei cucoane    3 kg  de ardei gras la pretul de 4,5 lei \ kg  . o jumatate de kilogram de fasole verde la pretul  de 2,5 lei \ kg , doua legaturi de verdeata la pretul de 0,25 lei \ bucata , o varza de 3,5 kg la pretul de 1,5 lei \ kg  , trei kg de cartofi la pretul de 2,25 lei \ kg  .  Primeste  de la cucoana o hartie de 25 lei d’aia  cu Tudor Vladimirescu pe ea , face repede socoteala , ca avea si alti clienti la rand , si da restul exact 3, 25 lei  lei .

Cucoana , asa cam tiganca ea de fel , se uita la basmaua de pe capul mamei mele si zice ca ne e bine restul ” vrei sa ma pacalesti ” zice ea . Mama reface calculul , aduna scade , inmulteste imparte si raspunde calm ca restul trebuie sa fie 3, 25 lei.Tiganca , de acum nu mai este cucoana , tipa tare la intimidare . Profesorul universitar Veronica Burlacu scoate un pix din poseta si incearca sa dea de capul restului la vanzare , vine si seful pietei pune si el mana pe creion  si incepe sa socoteasca .

Eu pe atunci student la ASE-ul Bucurestean , stau calm , zambesc , stiu ca analfabeta de mama nu greseste niciodata la socoteli . Dupa o jumatate de ora de transpiratie seful pietei da verdictul – mama are dreptate si o goneste pe tiganca din piata

Saru ‘ mana mama mea , sa-ti fi tarana usoara , usoara , usoara , us…ooaarraa.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>