NICU VATAFU , Sporeste- l Doamne

In amintirea bunicii mele , Maria Vatafu

 

Imi este dor de lapte fiert cu mamaliga , imi este dor de mireasma si aburul ce se ridica la intalnirea , in castronul de lut , dintre laptele si mamaliga pe care le mancam cu lingura de lemn a anilor ‘ 50 in Radovanul natal .

Imi este dor de laptele fiert ,  de mamarea , in ceaunul in care facu-se mamaliga fara sa-l mai curete de mamaliga afumata ramasa pe el , acel miros de afumat il simt acum pe creierul meu .

Imi este dor de mamarea si de povestea ei minunata servita impreuna cu mamaliga pusa pe acea masa taraneasca rotunda si joasa cu ale ei scaune  ca de pitici  dotate doar  cu trei picioare  , sunt sigur ca de la acea masa taraneasca s-a inspirat  Constantin Brancusi in realizarea celebrei  Mese a Tacerii , tacere in sensul ca daca vorbeai in loc sa manancii ramaneai flamand .

Imi este dor cu  dor de povestea spusa de mamarea prin anii ‘ 50 , ori de cate ori mancam lapte cu mamaliga . Poveste  care acum in mod sigur ar fi considerata rasista  , nu ar primi drept de joc in cupele europene  , ar fi amendata cu cateva mii de euro , iar batrana de  mamarea ar fi chemata la audieri mai des ca Gigi Becali .

Imi este dor de Povestea lui Sporeste -l Doamne  , in care personajul principal este TIGANUL  detinator a zece puradei cu cucul gol  stransi claie peste gramada pe langa un biet litru de lapte  pus la fiert in  ditamai ceaunul tiganesc de vreo zece litrii .  S-o fi vazut voi pe mamarea cu cat sarm imi poveste cum tiganul  dupa ce a pus acel litru de lapte in ditamai ceaunul si vazand ca laptele se umfla a inceput sa strige cu mainile indreptate catre cer  ” SPORESTE-L DOAMNE  , SPORESTE-L DOAMNE  , SPORESTE-LLLLL ”  .  Amara iluzie Dumnezeu atata l-a sporit pana cand laptele a dat in foc , s-a risipit si pe fundul ceaunului nu a mai ramas  aproape nimic, iar puradeii au inceput sa tipe disperati de foame .

Imi este dor de finalul povestii , spuse de mamarea ,  atuncii cand TIGANUL nervos s-a ridicat cu pumnul strans catre Dumnezeu , a ineput   sa-l injure pe Dumnezeu  ’ FUTU-TE  ’  dar s-a speriat brusc , a facut stanga imprejur catre lampa cu gaz si a continuat apoi cu avant   ” FUTU-TE  IN CUR LAMPA  IAR  N-AI GAZ  ”

Imi este dor de copilarie ,

Imi este dor de povestile copilarieii ,

Imi este dor de MAMAREA cea batrana ,

Share

NICU VATAFU , mama mea , mamica mea s-a dus …. in ceruri

Am sufletul greu si mana tremuranda , incerc sa scriu despre despartitea de mamica mea si deja de la primele cuvinte plang . Este a nu stiu cata incercare de a aborda acest subiect dar pana acum de fiecare data efectiv parca uitam literele alfabetului  si mintea o lua aiure catre copilarie , catre tinerete  cu imagini si amintiri alandala . Si acum imaginile , amintirile se rostogolesc neclare ca timp si importanta , dar o sigura imagine , una singura este ca un fir rosu indiferent de varsta mea , care leaga totul si toate  .  O aud , o vad si acum ; mandria si fericirea din copilaria mea , atunci cand mama , mamica mea iesea la poarta , acolo in Radovanu natal  si ma striga de la joaca de copil  ” Nicusor , hai la masa mamica ” .  Da , mama mea a gatit la pirostreie , a gatit  la oala de lut , a gatit  la plita cu coceni , a gatit  la aragaz , a gatit cele mai simple , cele mai bune si gustoase mancaruri , cea mai buna mamaliga , cele mai bune ochiuri , cea mai buna piftie , cele mai bune sarmale  , cel mai bun ostropel  si mereu dezmierdate cu  acelasi  ” Nicusor , hai la masa mamica  ” .  Plang , nu pot sa ma abtin , dar nu ma opresc din redat  amintiri , o ce amintiti frumoase  . Cat de frumoasa este amintirea primei batai incasate de la mama atunci cand m-a  gasit cocotat , impreuna cu Titi lui Martalog , pe marginea unei rape si a tinut-o numai in ” bravo mamica ” pana m-am rostogolit si am ajuns jos , mandru nevoie mare , la picioarele ei , cand m-a vazut ajuns teafar si nevatamat, atunci sa vezi bataie la fundul meu . O , Doamne o vad si acum cum radea infundat in pumni , atunci cand eu aveam 6 ani  iar  unchiul meu Gheorghita care avea 20 de ani  si ca un  ” nemernic ” mi-a furat izmenele abia terminate de mamarea  si a fugit cu ele in privalul din spatele curtii , eu tipama ca asta nu se mai intoarce acasa decat dupa ce le poarta el . Cravata de pioner , cat de tare am fugit cu ea pana acasa sa ma vada mama .Prin fata ochilor vad imaginea ei fericita atunci cand am reusit la facultate  , vad fericirea ei cand l-a luat pentru prima oara in brate pe fiul meu Andrei si aud cuvintele  ”  manca-l-ar mamaia ” , cuvinte cu care l-a intampinat apoi toata viata ei – manca-l-ar mamaia ,  . Viata a avut si multe greutati pentru mama mea , acum la batranete repeta mereu , am facut trei case in trei parloage , da asa este  insa oriunde a locuit mamica mea a umplut curtea cu flori , cu legume si pasari  , acum plang puternic si in cap aud bubuind vocea si plansetul  unei vecine venita cu multe  flori si lumanari la priveghiul mamei mele  . Nu stiu cum o cheama pe aceasta femei dar cu limbajul ei simplu a spus esenta despre mama mea  ” Fa fodoalo fa cat iti placeau tie florile , fa fodoalo fa cat de mult ai muncit tu , fa fodoalo fa cum ai facut tu cu manutele tale mici trei case  ” . Saru’ mana scumpa doamna  nu stiu cum va numiti dar in cateva cuvinte  ati spus mai mult decat mine despre mama mea  …. fa fodoalo fa … , fa fodoalo fa  …. . Gata plang de nu mai pot , mama mea a fost  ”  o  FODOALA ” acolo la mine la Radovanu  . Sa-i fie tarana usoara .

Le spun saru’ mana celor doi preoti  din sat, le multumesc  ,verilor si verisoarelor  ; Aurica , Geta , Rinel, Aurel , Carmen , Viorica cu Aurel , Petruta , Fanicuta , nepotului Vali, unchiului Georghita cel cu izmenele din copilarie , matusilor Mita si Ioana , multumesc  parintelui Daniel , multumesc prietenului Ovidiu Topala  . Toti m-au sprijinit cu suletul si cu  fapta in acele clipe grele . Si pentru ca viata e viata , cu bune si cu rele  ,le mentionez si pe cele rele , mama mea a mai avut un fiu care fiu desi locuieste acolo la Radovanu intr-o casa facuta de mama mea cu mainile ei mici nu a venit la inmormantarea ei .

Pe 8 martie de ziua femeii am scris , prima femeie pentru mine este si va fi mama mea mamica mea care acum este sus in cerurii .

Mama mea , mamica mea asa analfabeta cum era bubuia de matematica . O sa va povestesc intalnirea dintre cele zero clase ale mamei mele si profesorul universitar doctor docent in probabilitati matematice Veronica Burlacu .

Scena se petrece undeva prin anii ’78 -’79 in Piata Ramnicu Sarat din Bucuresti  , mama in spatele unei tarabe cu legume si zarzavaturi vinde unei cucoane    3 kg  de ardei gras la pretul de 4,5 lei \ kg  . o jumatate de kilogram de fasole verde la pretul  de 2,5 lei \ kg , doua legaturi de verdeata la pretul de 0,25 lei \ bucata , o varza de 3,5 kg la pretul de 1,5 lei \ kg  , trei kg de cartofi la pretul de 2,25 lei \ kg  .  Primeste  de la cucoana o hartie de 25 lei d’aia  cu Tudor Vladimirescu pe ea , face repede socoteala , ca avea si alti clienti la rand , si da restul exact 3, 25 lei  lei .

Cucoana , asa cam tiganca ea de fel , se uita la basmaua de pe capul mamei mele si zice ca ne e bine restul ” vrei sa ma pacalesti ” zice ea . Mama reface calculul , aduna scade , inmulteste imparte si raspunde calm ca restul trebuie sa fie 3, 25 lei.Tiganca , de acum nu mai este cucoana , tipa tare la intimidare . Profesorul universitar Veronica Burlacu scoate un pix din poseta si incearca sa dea de capul restului la vanzare , vine si seful pietei pune si el mana pe creion  si incepe sa socoteasca .

Eu pe atunci student la ASE-ul Bucurestean , stau calm , zambesc , stiu ca analfabeta de mama nu greseste niciodata la socoteli . Dupa o jumatate de ora de transpiratie seful pietei da verdictul – mama are dreptate si o goneste pe tiganca din piata

Saru ‘ mana mama mea , sa-ti fi tarana usoara , usoara , usoara , us…ooaarraa.

Share