Plang cu sufletul , plang cu amintirea , plang cu gandul , plang cu lacrimi , plang dupa o fiinta mica cu un suflet mare , plang dupa catelul meu frumos si drag un caniche cu numele de Gypsy . Eu il alintam cu  ” Baiatu lui taticu ” si el ma iubea imens , se bucura cu toata fiinta lui atunci cand ajungeam acasa , se uita numai in ochii mei, se alinta , ma latra sa-l iau in brate , ma pupa cu boticul lui umed . Avea in el aceasta fiinta mica o adevarata dragoste de viata , era intuitiv , gratios  si  inteligent .  Cand era scos la plimbare in parc sau pe strada toata lumea se oprea si-l mangaia pe capsorul lui minunat .  Parul negru ca taciunele , numai carlionti si zgarduta rosie de la gat faceau din el un mare fante .  De cate ori mergeam eu cu el in parc se oprea numai si numai la bancutele pe care stateau fetele frumoase .  L-am urmarit special de multe ori sa vad daca se  opreste si la fetele urate , ei bine nu, Gypsy se uita doar la cele frumoase , asta spre deosebire de mine  care in viata am mai umblat si cu ….urate . Se pare ca rasa lui Gypsy al meu vine din Franta acolo unde era un mare vanator de rate in mlastini . Gypsy , Baiatu lui taticu , a mostenit  de la rasa lui viteza de alergare , nu il putea ajunge nici-un alt catel ,  inotul excelent , iar de la mine din familie a prins  gustul cumparaturilor  si al ….ciocolatei . Doamne si acum imi aduc aminte cum intra singur  in magazine si farmacii , cauta raftul cu jucarii , alegea o jucarie din aia care chitaie  si iesea cu ea in gurita mergand in doua labute ,cele din spate , pana acasa  . Bucuria pe care o avea dupa fiecare cumparatura era  enorma si abia astepta sa vina si ceilalti membrii ai familiei sa le arate ce are el . Era atat de grijuliu cu jucariile lui, incat in fiecare seara se punea in patru labute inaintea lor si parca le numara ,  stia intotdeauna cand lipsea vreuna . Atunci, sa vezi plansete si suparari , pana nu le scoteam pe cele care lipseau de sub pat sau de pe sub dulapuri nu ne puteam culca .  Plang cu lacrimi acum  , am plans si ieri cand toate acele jucarii ale lui  , i le-am pus alaturi de el in micul cosciug in care l-am inmormantat . I-am pus acolo, cu el, toate lucrusoarele pe care le-a avut el pe pamant  ; zgarduta lui rosie . lesa lui , hainutele lui de iarna , pelerinele lui de ploaie , vasele lui de apa si de mancare , pernuta lui , plapumioarele lui , o ciocolata mare . Am pus intre labutele lui  si niste banuti , cu gandul ca , poate acolo in lumea cealalta intra ” Baiatu lui taticu ” in vreun magazin de jucarii si sa aiba cu ce plati . Plang , incerc sa ma opresc din plans si nu pot . Parca il vad cat era el , cu sufletelul lui mare  , de grijuliu atunci cand eu sau fiul meu Andrei ne imbolnaveam . El care vroaia tot timpul afara la joaca , atunci cand ne imbolnaveam facea repede un pipi si venea fuga  sa stea cu ochii numai la noi , nu se misca ore intregi  , nu se juca cu jucariile , ne lingea mainile cu limbuta lui .  Doamne ce suflet mare intr-o fiinta atat de mica . Cat a zacut  l-am vegheat si noi cu toata familia  , l-am dus la medic , i-am facut injectii , i-am dat apa cu pipeta , l-am mangaiat si dezmierdat . Doamne, ce catel inteligent si cat de mult iubea  sa conduca el  masina, sa stea  la volan .  Asa in joaca intr-o zi cand plecam la Radovanu , l-am luat  in brate  si l-am pus cu labutele  pe  volan   o distanta de cativa kilometri  intre  localitatile Soldanu si Radovanu . Eu si uitasem de aceasta joaca insa la urmatorul drum la tara atunci cand am ajuns in localitatea Soldanu , inca inainte de a vira la dreapta spre Radovanu , Gypsy tup in bratele mele si s-a asezat la volanul masinii   . De atunci de fiecare data la drumul spre Radovanu  scenariul se repeta automat stia exact cand ajungeam in Soldanu si cad urma sa viram la dreapta  . Vara trecuta intr-una din vizitele pe care mi le-a facut acasa , Parintele Daniel de la Manastirea Cernica , s-a uitat la Gypsy  , mi-a spus ca este un catel foarte iubit , ca este foarte batran are aproape 100 de ani  cainesti si ca v-a muri linistit de batranete . Vazand privirile noastre speriate a schimbat imediat discutia .Plang , plang si in acelasi timp sunt fericit ca am avut langa mine o fiinta atat de deosebita si de frumoasa . Ieri i-am depus trupsorul firav intr-un cimitir de animale de companie din apropierea Bucurestiului , am mers  cu inima stransa pana acolo, insa am gasit  un loc foarte curat, cu aleii ,cu bancute , cu gazon si cu sute de animalute, catei si pisicute ingropate , pe care asemeni mie multa lume  le-a iubit .  Mici morminte , flori , cate o fotografie , placute cu inscrptii care m-au emotionat si care m-au convins ca asa cum cateii isi iubesc stapanii mai mult ca pe ei insasi si oamenii iubesc cateii .

”Baiatul lui taticu  ” , Gypsanul lui taticu  , soferul lui taticu , este acolo alaturi de alti  ”baieti ” si ” fetite ” la fel de iubiti ca si el .

Are taticu o fotografie cu fiul Andrei si cu  ” Baiatu lui taticu ” GYPSY !