Plang cu sufletul , plang cu amintirea , plang cu gandul , plang cu lacrimi , plang dupa o fiinta mica cu un suflet mare , plang dupa catelul meu frumos si drag un caniche cu numele de Gypsy . Eu il alintam cu ” Baiatu lui taticu ” si el ma iubea imens , se bucura cu toata fiinta lui atunci cand ajungeam acasa , se uita numai in ochii mei, se alinta , ma latra sa-l iau in brate , ma pupa cu boticul lui umed . Avea in el aceasta fiinta mica o adevarata dragoste de viata , era intuitiv , gratios si inteligent . Cand era scos la plimbare in parc sau pe strada toata lumea se oprea si-l mangaia pe capsorul lui minunat . Parul negru ca taciunele , numai carlionti si zgarduta rosie de la gat faceau din el un mare fante . De cate ori mergeam eu cu el in parc se oprea numai si numai la bancutele pe care stateau fetele frumoase . L-am urmarit special de multe ori sa vad daca se opreste si la fetele urate , ei bine nu, Gypsy se uita doar la cele frumoase , asta spre deosebire de mine care in viata am mai umblat si cu ….urate . Se pare ca rasa lui Gypsy al meu vine din Franta acolo unde era un mare vanator de rate in mlastini . Gypsy , Baiatu lui taticu , a mostenit de la rasa lui viteza de alergare , nu il putea ajunge nici-un alt catel , inotul excelent , iar de la mine din familie a prins gustul cumparaturilor si al ….ciocolatei . Doamne si acum imi aduc aminte cum intra singur in magazine si farmacii , cauta raftul cu jucarii , alegea o jucarie din aia care chitaie si iesea cu ea in gurita mergand in doua labute ,cele din spate , pana acasa . Bucuria pe care o avea dupa fiecare cumparatura era enorma si abia astepta sa vina si ceilalti membrii ai familiei sa le arate ce are el . Era atat de grijuliu cu jucariile lui, incat in fiecare seara se punea in patru labute inaintea lor si parca le numara , stia intotdeauna cand lipsea vreuna . Atunci, sa vezi plansete si suparari , pana nu le scoteam pe cele care lipseau de sub pat sau de pe sub dulapuri nu ne puteam culca . Plang cu lacrimi acum , am plans si ieri cand toate acele jucarii ale lui , i le-am pus alaturi de el in micul cosciug in care l-am inmormantat . I-am pus acolo, cu el, toate lucrusoarele pe care le-a avut el pe pamant ; zgarduta lui rosie . lesa lui , hainutele lui de iarna , pelerinele lui de ploaie , vasele lui de apa si de mancare , pernuta lui , plapumioarele lui , o ciocolata mare . Am pus intre labutele lui si niste banuti , cu gandul ca , poate acolo in lumea cealalta intra ” Baiatu lui taticu ” in vreun magazin de jucarii si sa aiba cu ce plati . Plang , incerc sa ma opresc din plans si nu pot . Parca il vad cat era el , cu sufletelul lui mare , de grijuliu atunci cand eu sau fiul meu Andrei ne imbolnaveam . El care vroaia tot timpul afara la joaca , atunci cand ne imbolnaveam facea repede un pipi si venea fuga sa stea cu ochii numai la noi , nu se misca ore intregi , nu se juca cu jucariile , ne lingea mainile cu limbuta lui . Doamne ce suflet mare intr-o fiinta atat de mica . Cat a zacut l-am vegheat si noi cu toata familia , l-am dus la medic , i-am facut injectii , i-am dat apa cu pipeta , l-am mangaiat si dezmierdat . Doamne, ce catel inteligent si cat de mult iubea sa conduca el masina, sa stea la volan . Asa in joaca intr-o zi cand plecam la Radovanu , l-am luat in brate si l-am pus cu labutele pe volan o distanta de cativa kilometri intre localitatile Soldanu si Radovanu . Eu si uitasem de aceasta joaca insa la urmatorul drum la tara atunci cand am ajuns in localitatea Soldanu , inca inainte de a vira la dreapta spre Radovanu , Gypsy tup in bratele mele si s-a asezat la volanul masinii . De atunci de fiecare data la drumul spre Radovanu scenariul se repeta automat stia exact cand ajungeam in Soldanu si cad urma sa viram la dreapta . Vara trecuta intr-una din vizitele pe care mi le-a facut acasa , Parintele Daniel de la Manastirea Cernica , s-a uitat la Gypsy , mi-a spus ca este un catel foarte iubit , ca este foarte batran are aproape 100 de ani cainesti si ca v-a muri linistit de batranete . Vazand privirile noastre speriate a schimbat imediat discutia .Plang , plang si in acelasi timp sunt fericit ca am avut langa mine o fiinta atat de deosebita si de frumoasa . Ieri i-am depus trupsorul firav intr-un cimitir de animale de companie din apropierea Bucurestiului , am mers cu inima stransa pana acolo, insa am gasit un loc foarte curat, cu aleii ,cu bancute , cu gazon si cu sute de animalute, catei si pisicute ingropate , pe care asemeni mie multa lume le-a iubit . Mici morminte , flori , cate o fotografie , placute cu inscrptii care m-au emotionat si care m-au convins ca asa cum cateii isi iubesc stapanii mai mult ca pe ei insasi si oamenii iubesc cateii .
”Baiatul lui taticu ” , Gypsanul lui taticu , soferul lui taticu , este acolo alaturi de alti ”baieti ” si ” fetite ” la fel de iubiti ca si el .
Are taticu o fotografie cu fiul Andrei si cu ” Baiatu lui taticu ” GYPSY !