NICU VATAFU , Radovanu si salcamul

Astazi m-a apucat o nostalgie nebuna dupa copilaria mea si dupa cei mai dragi  si intelegatori oameni din acea perioada , bunicii mei . Am un dor cu dor si dor si dor dupa prepeleacu de la bostanaria bunicului ce bine dormeam acolo  , batu cum il strigam eu , dupa plita aceea arhaica cu  chirpici  din batatura casei ,unde in oale de lut  gatea mamarea  ,ce fasole si ce varza calita facea , dupa porumbul si ardeii  pusi la copt direct pe jar . Of ,of ,ofofo mie tare dor si de ata aia cu care taia mamaliga , ata care in mod sigur era cu 10-15 ani mai batrana decat mine , de stilul de viata de atunci cand nu exista frigiderul si femeile gateau de voie de nevoie pentru fiecare masa , ba si nu aveau nici aragaz si gateau la plita cu buturii  si cocenii rosi de cai , ce oua  ochiuri cu mamaliga mancam , ce lipii facea pe plita .  Eu ca orice fraier din Romania  m-am nascut bine mersi ,fara cezariana , fara medic de famile ,  fara ISU , fara fite   , fara Monica Macovei , intr-o comuna lunga-lata  si baltata ,  comuna fara electricitate ,  fara internet,  fara canalizare ,  o comuna ingropata la propriu si la figurat  intr-un praf mirific  care-ti ardea talpile  in lunile de vara  ,  dar spre norocul meu o comuna vie , plina de oameni ,  plina de copii,  plina de animale ,  plina de pasari  , plina de muste si tantari,  da ma , eu m-am nascut in comuna Radovanu  de Calarasi .

Ba asta al lui Traian Ungureanu cu parul facut valvoi , eu vin de pe vremea lui Stalin si pe langa amintirea hotoaicelor din trestie , a multor oua furate din cuibar cu care cumparam eterna si fascinanta eugenie , pe langa abundenta de coltii babii din talpi care te fac mai destept si mai potent , eu mai am amintirea salcamului .  Bunicul meu si toti satenii din Radovanu  aveau gradini de salcami ,  pe care nu-i tineau pentu mierea facuta de  albine , ci  fii atent pe atunci lemnul de salcam , pentru ca nu putrezeste in pamant , era ca banii la CEC pe vremea lui Ceausescu  si ca creditul pentru prima casa pe vremea tampitului de Boc .  Din lemnul de salcam se ridica scheletul unei case  de jos din pamant  pana sus la acoperis , apoi peretii se bulgareau cu pamant amestecat cu paie , iar pe acoperis se punea trestie sau papura aduse cu caruta din Balta Greaca . Alea da  case taranesti  , adevarate  nu ca la Muzeul  Satului unde se fura bani , racoroase vara , calduroase iarna ,  ecologice cum ar zice astia alde UE ,  case unde romanii plamadeau cu placere  cate 10-12 copii .  Salcamul la noi la romani reprezenta simbolul stabilitatii familiei .  Eu i-mi  amintesc , cei care au fost la scoala sunt de partea mea , de salcamul lui Moromete care ,  atunci cand a fost taiat ,  a produs o deruta cosmica ”nici ciorile nu stiau unde sa se mai aseze si zburau aiurea  ”  si de nelipsitul cantec de la nuntile din Radovanul copilariei si adolescentei mele .

Pentru bunicii mei , pentru tatal meu  , pentru unchii  si matusile  mele , pentru verii mei  care odihnesc in liniste si pace in acel colt de deal acolo in Radovanu si pentru voi  astazi – Salcamule de la drum . O  melodie aparte , pe care eu am auzit-o  pentru prima data la nunta unchiului meu Gheorghita , o melodie care s-a cantat  in mod sigur  la nunta parintilor mei , la nunta bunicilor mei , la nunta strabunicilor mei  si la toate nuntile si botezurile din Radovanu acolo unde se bea vinul cu vadra .

 

DOAMNE AJUTA

http://www.youtube.com/watch?v=j57UgLDVVCo

 

Share